Privesc lumina stelelor din jurul meu,
sunt vesnic tanar, vesnic singur
si mi-e greu!
O stea apare,
alta stea dispare,
asta-i tot!
Sute de ani trecut-au de cand am plecat
si ridurile chipul nu mi l-au bazdat.
Sunt astronautul YX-579
Mainile mele uitat-au sa-mi dea mangaierea iubirii!
Spune-mi de ce, ochii-mi sunt palizi?
Spune-mi, iubito, de ce nu mai stiu
parul tau cum arata?
Spune-mi, de ce?
De ce sub pleoape-mi creste iarba cand ochii mi-i inchid
si valurile marii in brate tandru ma cuprind?
Florile de camp in parul meu sunt prinse
Ma trezesc
In suflet cai albastri se-ndeparteaza lin
Iubito, prea departe e cerul meu senin
Sunt astronautul YX-579
Mainile mele uitat-au sa dea
Priviti-ma sunt doar un punct ciudat pe cer,
mi-e dor de oameni si tot pentru oameni
pier
Sunt astronautul YX-5793