N-ai vrea sa vezi padurea cum freamata si nici
N-ai vrea s-aducem campul cu-n brat de flori aici
Sa nu mai stam zadarnic tristete langa geam
Cand ne-ar fi drag sub cerul adanc ca un ocean
Si-n loc sa fim pe campul adevarat strain
Dac-am deshide toate ferestrele putin
Noi am putea iubito vazand copacii stinsi
Ca nimeni nu se-ntreaba de ce rasari aci
Si am invatat pe nume atat de mult flori
Ca am ramane-n urma cu mii de carti datori
Si ne-am simti de-odata cu mine calzi si goi
Mai mult, nu ne-am intoarce privirile ‘napoi
Sau am putea sa facem cu degetele drum
Cand am avea atatea de invatat acum
Si-am fi ‘nteles ce-i campul intins si neumblat..
In loc sa stam la geamuri cu mainile sub cap
N-ai vrea sa stim iubito si noi de cate ori
Pe unde trec poetii rasar in urma flori
N-ai vrea sa vezi padurea cum freamata si nici
N-ai vrea s-aducem campul cu-n brat de flori aici
N-ai vrea sa vezi padurea cum freamata si nici
N-ai vrea s-aducem campul cu-n brat de flori aici